Timp virtual

24 decembrie 2010

să nu.i spui Soarelui că mi.au căzut pleoapele peste ochi

şi că de mâine nu am să.l mai văd
să nu.i spui Ploii că pielea mi se va usca

şi că azi a fost ultima oară

când ea m.a putut scălda
să nu.i spui Zăpezii că în iarna următoare
nu o voi mai rula şi nu va mai fi suport pentru sania mea
să nu.i spui nici Lunii că din noaptea asta
nu.i voi mai deschide fereastra să.mi ţină de urât
în camera mea
şi spune.le Stelelor să nu mai cadă
că îşi va pune altcineva dorinţe când nu voi mai fi Eu
spune.i şi Fulgerului să nu mai despice Cerul
că va sosi momentul când nu.l voi mai fotografia
spune.i Ierbii din Cişmigiu 
să nu mai pastreze loc pentru odihna mea
spune.le Macilor singuratici că Sufletul meu va adia pe undeva
şi că se apropie clipa când nu îi voi mai vizita
mergi pâna afară şi spune.i Noroiului să se usuce acum                    
căci nu mai e timp să.l răsfăţ cu pantofii mei
du.te la ceasul de la Unirii şi roagă.l să.şi dea jos limbile
şi să.mi lase moştenire Timpul lui, Soarele care l.a încălzit

şi Ploaia care l.a răcorit, şi Noroiul în care stă înfipt,

Luna care nu îl tulbură şi Zăpada pe care o topeşte prin curgerea sa

adu.i aminte Vântului că de mâine nu.mi va mai despica părul

şi nu va mai pune praf pe faţa mea

şi un ultim lucru să mai faci

povesteste.i Lumii reale de dincolo de uşa mea
că sunt prizonieră în lumea artificială şi că încerc
să fiu umană pe Google, Facebook şi cele care vor urma.